vineri, 1 ianuarie 2016

drumul te imploră


ireal. cade lumina.
în geana întredeschisă a vântului
corpuri de aer se înnobilează.
e o tăcere de început.
ziua închide pleoapa.
peste obraz
se înfășoară lacul.

gândurile se adună
în urma pașilor tăi
cât mai departe.

Niciun comentariu:

prea(lăuntrică

simt cum mâna mi se întinde peste timp luându-mi locul de acum locul meu încape într-o virgulă într-un singur punct m-aş și ascunde D...