vineri, 1 ianuarie 2016

drumul te imploră


ireal. cade lumina.
în geana întredeschisă a vântului
corpuri de aer se înnobilează.
e o tăcere de început.
ziua închide pleoapa.
peste obraz
se înfășoară lacul.

gândurile se adună
în urma pașilor tăi
cât mai departe.

Niciun comentariu:

Sfâșietoare nepotrivire

prin tine treceam inconfundabilă stare de bine când se numără anii sorții şi stam cu palmele încrucișate înapoia ușilor...