vineri, 1 ianuarie 2016

La masa Tăcerii

Un sunet de șarpe
Ne-adoarme simțirea,
Un susur de șoapte
Trezește pieirea.
E umbra ce-îndeasă
Noiane de fum,
E ora tăcerii
Pierdută pe drum...

E casa uitată
Sub umbra de nuc,
Sunt umbrele pale
Ce altele-aduc...
La masa tăcerii,
În Noaptea-Învierii,
Învie și valul,
Căci moartă e marea
Şi mort e pescarul...
Pe zarea albastră
Presar busuioc
Şi-l ud în tăcere
Cu apă de foc...
-Iubite!
Îți curge în vene
Un sânge de aur...
Tezeu se mai luptă,
Cu alt minotaur...
Ariadne, cu zâmbet aprins,
Destramă iar ghemul
Cu firul neîntins,
Cin care și astăzi,
Păianjenul țese
Voaletă de soare
Pe fața întristată
A două mirese...
Și lumea se stinge
În straturi de stele,
Și visul se leagă
De mâinile mele...

Niciun comentariu:

Sfâșietoare nepotrivire

prin tine treceam inconfundabilă stare de bine când se numără anii sorții şi stam cu palmele încrucișate înapoia ușilor...