vineri, 1 ianuarie 2016

te caut zilnic

Spre-întinderea pădurii,
se-îndreaptă pașii lumii,
pași în doi.

O zână le înseamnă zilele,
pe-o frunză arsă,
Și pune tainic semne,
se le împartă
aceluiași-napoi.

În urma mea veneai și tu,
cu șapte zile de lăsat,
Aveam doar trei,
dar zâna pe-ale tale
mi le-a înapoiat.

De-atunci, te caut zilnic,
să îți dau zilele furate.
(nu te găsesc, și caut,
iar te caut,
în altă parte)

Sau poate doar destinul
ne caută pe noi,
o filă ruptă-n două,
imagini din aceeași carte.

Niciun comentariu:

amnezie poetică

mă închid în ochiul de sticlă trupul mă strigă pe un nume sacadat într-o numărătoare abstractă se face iarăși noapte perdeaua neagră spa...