vineri, 1 ianuarie 2016

prea sus



aud cerul
cum se frânge
ies din fuga
întunericului
mâna mea se întinde
ca o dâră de sânge
deasupra lumii
se scurge pământul flămând
pasărea hrănește puiul
zidit
în mine
aud un plânset
câmpia se frânge
la marginea trupului
floarea crescută în
umerii mei șubrezi
se înalță mult
prea sus.

Niciun comentariu:

doi dinţi din faţă

doi dinţi din faţă trecem printre linii ascuțite în semne literare trecem peste un pământ de fluturi congelați tropăim cerându-ne dreptu...