vineri, 1 ianuarie 2016

prea sus



aud cerul
cum se frânge
ies din fuga
întunericului
mâna mea se întinde
ca o dâră de sânge
deasupra lumii
se scurge pământul flămând
pasărea hrănește puiul
zidit
în mine
aud un plânset
câmpia se frânge
la marginea trupului
floarea crescută în
umerii mei șubrezi
se înalță mult
prea sus.
la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

amintiri

  Astăzi am o stare ciudată, de parcă mi s-a întors cineva uitat de demult într-o buclă de spațiu şi timp suspendat şi alergă prin mine, f...

  • sub doua semne
    uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-...
  • Silozurile
    Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ...
  • Mobila
    Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...