Tu, Doamne

Când m-ai plămădit,

din lut sfințit,

Mi-ai dat și ura şi iubirea,

Mi-ai pus în mână harpa,

să Îți cânt,

s-arunc, în temniță, pieirea...

Și-n mine se clădesc, azi,

albe temple,

Ce n-aș mai vrea

să fie profanate,

Doar oameni simpli

pașii să-și îndrepte,

Să-închine, iară,  ruga lor

la Dumnezeu

Spre-a nu fi sfărâmate.

Vin îngerii

și-îngenunche-n

gândul meu,

Îmi cântă-n taină-o alăută ,

E noaptea albă-n care

Se coboară lin,

Slăvind,  pe Dumnezeu.

Și simt cum, an de an, 

renaști în mine,

Chiar dacă eu 

mă-îndepărtez, mereu.

Iubirea Ta, alăturea mă ține

Şi dăltuiește-n trupul meu.