vineri, 1 ianuarie 2016

Tu, Doamne


Când m-ai plămădit,
din lut sfințit,
Mi-ai dat și ura şi iubirea,
Mi-ai pus în mână harpa,
să Îți cânt,
s-arunc, în temniță, pieirea...

Și-n mine se clădesc, azi,
albe temple,
Ce n-aș mai vrea
să fie profanate,
Doar oameni simpli
pașii să-și îndrepte,
Să-închine, iară,  ruga lor
la Dumnezeu
Spre-a nu fi sfărâmate.

Vin îngerii
și-îngenunche-n
gândul meu,
Îmi cântă-n taină-o alăută ,
E noaptea albă-n care
Se coboară lin,
Slăvind,  pe Dumnezeu.


Și simt cum, an de an, 
renaști în mine,
Chiar dacă eu 
mă-îndepărtez, mereu.
Iubirea Ta, alăturea mă ține
Şi dăltuiește-n trupul meu.

Niciun comentariu:

murmurul viorii

mâinile mele au amorțit pe arcușul viorii las murmur de stol în drumul rătăcirii chiar glezna mi se frânge a strigăt înăbușit pe țăr...