Trecutul o privea fățiș, cu o tristețe scrijelită pe obraji...în timp ce viitorul i se arăta prea tânăr, naiv, cu obraz revoltător de proaspăt. El îi cerea să își păstreze promisiunea făcută în monezi prea mici, subdiviziuni ale hazardului...
Prezentul îi deschidea buzele și o forța să guste din cupa amară a puterii...Putere care te îndeamnă să pierzi cu pumnii strânși și cu ochii larg deschiși tot ceea ce nu mai poți stăpâni.
Să arunci frumosul ca pe un măr găunos și să muști cu sete poame necunoscute, strivite în tălpi bătătorite și uscate...
Frica se cuibărea sub colțul pernei mototolite și îi șoptea ca pe un blestem al sorții:
-Doamne, fă se facă iară lumină...
https://youtu.be/QObRN2lT0Pg
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu