vineri, 1 ianuarie 2016

Simbioze sacre

Urc o treaptă, înc'-o treaptă,
ziua, ce-o aștept de veacuri,
îmi presară flori de nalbă.
peste piept, peste mormânt.
Simt bucățile din trupu-mi
cum se înalță, rând pe rând,
se așază peste tine.
Noaptea ce-o aștept, revine...

Lacrima din ochii tăi
se revarsă peste lume
Și aștept doar trupu-ți cruce,
În Edenul pregătit, să-l pot duce.

Apoi, viii să se-închine
trupurilor aplecate,
care-acum mai stau legate,
mâna dreaptă de cea stângă,
lacrima să nu mai plângă,
să se curățe prin rouă,
gânduri, ce se împreună.
astăzi, două.

Trupul nostru,
refăcut acum, de mine
îl trimit, în dar
ca jertfă pentru tine,
Ca pe un duh necunoscut
ce alăturea ne ține:
eu, cu umbra ta zburând,
tu, cu mine.

Și-om trăi nedespărțiți,
până cerul ne mai ține:
tu, ascuns la mine-n gând,
eu, ascunsă-n gând la tine.

Niciun comentariu:

dincolo de umbră

desfac lanțul de după gâtul nopții mă aplec asupra aceluiași ecran-gigant luându-mă de mână cu toate umbrele mele da...