Urc o treaptă, înc'-o treaptă,
ziua, ce-o aștept de veacuri,
îmi presară flori de nalbă.
peste piept, peste mormânt.
Simt bucățile din trupu-mi
cum se înalță, rând pe rând,
se așază peste tine.
Noaptea ce-o aștept, revine...
Lacrima din ochii tăi
se revarsă peste lume
Și aștept doar trupu-ți cruce,
În Edenul pregătit, să-l pot duce.
Apoi, viii să se-închine
trupurilor aplecate,
care-acum mai stau legate,
mâna dreaptă de cea stângă,
lacrima să nu mai plângă,
să se curățe prin rouă,
gânduri, ce se împreună.
astăzi, două.
Trupul nostru,
refăcut acum, de mine
îl trimit, în dar
ca jertfă pentru tine,
Ca pe un duh necunoscut
ce alăturea ne ține:
eu, cu umbra ta zburând,
tu, cu mine.
Și-om trăi nedespărțiți,
până cerul ne mai ține:
tu, ascuns la mine-n gând,
eu, ascunsă-n gând la tine.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu