Poveşti

O, povești, povești...

Ţesute-n pulbere de stele,
şi oglindite-n sfera cea albastră...
Mă întreb şi-acum, la ceas târziu,
Cine-o mai spune, fremătând,
povestea noastră?

Și cine timp o mai avea,
să o asculte?
când tu, plecat pe calea ta,
robit de gânduri multe,
n-ai să asculți nici tu de ea
căci ALTA îți va scrie-atunci,
POVESTEA EI pe frunte...

Dar eu am să rămân
,,La marginea tăcerii,, îngenunchiată,
gândind că aș putea să te mai chem,
la ceas târziu, încă o dată,
să te poftesc în tainicu-mi CUVÂNT,
să-ți spun povestea toată...

Şi dacă firul gândului întâmplător,
spre mine ți se mai îndreaptă,
aș vrea să-ne-avântăm în zbor-ușor,
având ca aripă și dor doar mâna dreaptă