scrisoare cu fluturi galactici, din volumul gothic,,Urme vechi,,


  • scrisoare cu fluturi galactici

    prin mine poți zări imperii,
    poți auzi cu urechea lipită de ultima coastă
    sunete de trâmbițe și glasuri războinice
    izbite în poarta cetății învăluită în fâlfâit
    de aripe uriașe care taie văzduhul cu limbile de jad.
    a fost cumplit când nu ai mai putut găsi chipul
    femeii tale înfășurat în batistele de doruri
    da, a fost cumplit, soare,
    și acum ai putea să transformi zările în pasăre,
    să desenezi cu ciocul de foc pe buzele moi
    crâmpeie din viața mea de frunză curgătoare.
    dar aș putea să mă prefac în gigant miriapod,
    să trec, să tun și să fulger,
    să îmi târăsc satul uitat în spinare.
    ne-rostuitele cu ochii aprinși,
    libertatea ta îmi tulbură distanțele măsurate
    zilnic între colțul gurii și vârful mănușii albe
    pe care mi-o arunci ostentativ la picioare.
    cât de ironic te-am iubit și
    te-am urât iubind.
    apoi, m-ai aplecat cu fața întoarsă
    printre rânduri stau și te aștept
    să-mi îmbrățișezi partea dreaptă a obrazului
    scăldat în raza de piatră.
    dar între timp zac ghemuită
    în mine aștept fluturii galactici
    să-mi șteargă palmele de foc să îmi
    croiască plapuma nopții cu trupurile lor moi
    vor acoperi chipul meu de marmură
    peste care ai trecut
    fără să dai socoteală.