luni, 19 mai 2014

iluminare

silită de vremurile seci
interzisă
acoperită-n mantii
de uitare
cu vântul
răscolind
tăceri
pe acolo
îmi tremură iarna
răsădindu-mi  toate zăpezile
primează
când glasul mă străbate
-gând peste gând-
și totuși -eu-
neînduplecată
încă
în așternuturi umede
voi sta mereu
dezlegând
mâini și picioare

Niciun comentariu:

amnezie poetică

mă închid în ochiul de sticlă trupul mă strigă pe un nume sacadat într-o numărătoare abstractă se face iarăși noapte perdeaua neagră spa...