luni, 12 mai 2014

ascunzându-mă

să nu mă uiți
tu ploaie înroșită cu
stropi de mărgean
ascultă-mi doar pașii pe nisip
într-o spargere bubuitoare
a ecoului de sticlă
mă vei vedea clar
trecându-mi inima
plesnită în palme
amestecând indecențe
de femeie scobită în piatră
nu mă mai puteai găsi
și atunci trasam linii adânci
linii peste linii
ascunzându-mă
peste vârf de luceferi


Niciun comentariu:

Tot întrebându-mă

Înfiptă într-o nerăbdare de demult aștept cu tălpile de foc- e ca şi cum aș avea un bandaj în jurul capului amor...