luni, 12 mai 2014

ascunzându-mă

să nu mă uiți
tu ploaie înroșită cu
stropi de mărgean
ascultă-mi doar pașii pe nisip
într-o spargere bubuitoare
a ecoului de sticlă
mă vei vedea clar
trecându-mi inima
plesnită în palme
amestecând indecențe
de femeie scobită în piatră
nu mă mai puteai găsi
și atunci trasam linii adânci
linii peste linii
ascunzându-mă
peste vârf de luceferi


Niciun comentariu:

Sentinţe

mă împiedic în propriul nume ce simplu și drept îmi tremură genunchiul îngrozit înghit gazul metan și fac implozie de flu...