marți, 20 mai 2014

reveria în Sol Major

mi-e inima ecoul spart de apa sorții,
și-n pieptul meu i-un cer, de neumblat,
cosașii țârâie nebuni, prin umbra nopții
și ies albine aurii, la pășunat.

și-n visul ăsta hâtru și nătâng,
pe când picioarele mi le-ai schimbat,
alerg neîncetat cu fluturii crescuți în gând
și-ți tulbur clipele târzii, în taine de scăldat.

mi-e trupul un izvor de cânturi line,
un cupidon îmi suflă aripe prinzidul aplecat,
încerc să mă cobor prin tine-n mine,
dar corbii tăi, încununați cu titluri palatine,
spre cele șapte zări, m-au înălțat.


https://youtu.be/E2VCwBzGdPM

Niciun comentariu:

amintiri

  Astăzi am o stare ciudată, de parcă mi s-a întors cineva uitat de demult într-o buclă de spațiu şi timp suspendat şi alergă prin mine, f...