și-n pieptul meu i-un cer, de neumblat,
cosașii țârâie nebuni, prin umbra nopții
și ies albine aurii, la pășunat.
și-n visul ăsta hâtru și nătâng,
pe când picioarele mi le-ai schimbat,
alerg neîncetat cu fluturii crescuți în gând
și-ți tulbur clipele târzii, în taine de scăldat.
mi-e trupul un izvor de cânturi line,
un cupidon îmi suflă aripe prinzidul aplecat,
încerc să mă cobor prin tine-n mine,
dar corbii tăi, încununați cu titluri palatine,
spre cele șapte zări, m-au înălțat.
https://youtu.be/E2VCwBzGdPM
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu