marți, 20 mai 2014

reveria în Sol Major

mi-e inima ecoul spart de apa sorții,
și-n pieptul meu i-un cer, de neumblat,
cosașii țârâie nebuni, prin umbra nopții
și ies albine aurii, la pășunat.

și-n visul ăsta hâtru și nătâng,
pe când picioarele mi le-ai schimbat,
alerg neîncetat cu fluturii crescuți în gând
și-ți tulbur clipele târzii, în taine de scăldat.

mi-e trupul un izvor de cânturi line,
un cupidon îmi suflă aripe prinzidul aplecat,
încerc să mă cobor prin tine-n mine,
dar corbii tăi, încununați cu titluri palatine,
spre cele șapte zări, m-au înălțat.


https://youtu.be/E2VCwBzGdPM

Niciun comentariu:

Tot întrebându-mă

Înfiptă într-o nerăbdare de demult aștept cu tălpile de foc- e ca şi cum aș avea un bandaj în jurul capului amor...