joi, 26 iunie 2014

şi cad în genunchi



risipind întrebările
par un copil bolnav
aflat în criză de timp

ascut înserările cer
omului de cristal
să îşi cizeleze visele
trec prin stropii murdari
alunecându-mi mătăsurile
în valuri şi falduri

inima mea e un sâmbure bolnav zic
inima mea a uitat
într-un singur gând
înfipte chemarile de peste trup

şi cad în genunchi
înaintea
trădărilor mele
iertare cer-
ând ca din burta întunecată a
celui din urmă
abuz
foto:net


Niciun comentariu:

ermetică

suntem închiși în cercuri de foc tăcerile noastre se întretaie în cuțite de cuvinte aruncate pe asfalt încă nu s-a împlinit sorocul Doa...