Strigă clopotul în turlă
O chemare neumblată,
Oameni, obosiți de trudă,
Cad pe brazda lor sărată...
Vin uitații să se-închine,
Pe la porțile-Întristării
Adunând în palme spinii,
(Un păcat al așteptării.)
Ne privesc, trudiți, bătrânii,
Chip de sfinți uitați în strană.
Nins-au peste ei, iar, anii,
Își mai leagă câte-o rană...
Îi privește-n ochi uitarea
Și le sapă-n inimi sfinte,
Amintiri ce-și poartă starea
Întorcându-i în cuvinte.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu