miercuri, 9 martie 2016

declarație de îngrijorare

mă simt vinovat pentru că
nu îmi mai plac poemele
de dragoste noaptea umblă
după mine cu trupul ei
decapitat dâra de sânge
este ea însăși un poem
scris de iubiții trădați
suferinzi în agoniile ascunse
din adânc un clocot surd
îmi îngroașă vederea și
eu continui să mă simt la fel
de vinovat ceva nu a mers așa cum trebuie
zic nici măcar nu mai știu ce
amintire e mai puternică să
fie aceea când mergeam
să astup cu o pelerină
toate rănile supra
punând inima mea peste
inima dezgolită a copacilor
îmbolnăviți de frumusețea primăverii
și mâinile mele risipesc raze cu sclipiri
de pumnal pe când totuși încerc să mai scriu
despre o posibilă eclipsă
a sufletului încercat despre un iminent
uragan ,,precipitațiile vor fi abundente,, anunță prezentatoarea
de la meteo pe un ton iritant și eu mă întreb
dacă ochiul de copil
mai are puterea să
țină zidul
care ne desparte

Niciun comentariu:

dorinte vii

lună, prinde-mi sufletul în palme cântă-mi simfonia oglinzilor stricate și aruncă-mi trupul în câmpul florilor de gânduri să pot cule...