cerul transpiră norii se îndeasă
peisaj zidit mâna lui Dumnezeu
întindem cenușa îi va fi sete îmi zic sigur
îi va fi gândesc acoperind pământul
cu palma zorilor petale desprinse
din umbre îmi bat în fereastră
,,femeia asta n-a murit,,
femeia asta iese în fiecare seară îşi ţese aripi
încearcă să zugrăvească cerul
în ascuns cu degetele mele amestecă nisipul
zarurile ciocnesc metalic trupurile sparte
într-o simfonie a oglinzilor stricate-
!!!şase-şase iar am câştigat Doamne
singurătate prea lesne te iert şi te cert
dar mă găseşti îi va fi sete îmi zic şi
îi va fi noapte o noapte oarbă
cu mâini legate într-o muțenie strânsă
geamătul pruncului lăsat să îmbătrânească
prin umbra nucului legănat
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu