duminică, 20 martie 2016

Topită-n umbra călătoare

Dacă în Eden mai zâmbește-o floare,
În cer se naște Steaua lucitoare.
Și dacă pâlpâie în Univers aceeași Stea,
E pentru că-am pornit pe urma Ta.


Mai ții Tu minte cine-s oare?
Sunt lacrima topită-n Soare.
Sunt amintire-n umbra Ta, 

Şi plâng cu sufletul de nea.

Sunt cea uitată de demult,

În clipa când te-am cunoscut.
Sunt cea care-a cerut cândva
Lumină din Lumina Ta.

Niciun comentariu:

amintiri

  Astăzi am o stare ciudată, de parcă mi s-a întors cineva uitat de demult într-o buclă de spațiu şi timp suspendat şi alergă prin mine, f...