duminică, 20 martie 2016

Ploaia



S-aud iubirile pierdute,
Cântându-și tainic zborul frânt,
Culeg dim ram poame vândute,
Ating cu mâna nori de gând.

Privesc mulțimea agitată,
Mă-întreb : ce-o fi atât ne-rost
În vorba lumii lăudată,
În vorba lui, cea fără rost?

Aud cuvinte-îmbălsămate,
De dor și drag, de ne-cuvânt,
Simt năluciri, ce nu se vor uitate,
Frânturi de cer, uitate pe pământ.

Și eu, și tu, și el, și ea,
Se țese lumea împreună,
Din cer a mai căzut o stea,
Se oglindește vorba ta în lună...

Dar, azi, eu nu mai cred în vorba ta,
Tu vrei să simt din nou văpaia?
Şi totuși, parcă-aud ceva...aud în gând
Cum norul aduce cu el PLOAIA...
https://www.youtube.com/watch?v=VkWf7S9PAhA

Niciun comentariu:

doi dinţi din faţă

doi dinţi din faţă trecem printre linii ascuțite în semne literare trecem peste un pământ de fluturi congelați tropăim cerându-ne dreptu...