,,oamenii ne privesc uneori
cu gene încețoșate,,
îi scriu
omului de hârtie
o scrisoare umezită
cu lacrimi deșarte
îmi întorc trupul şi
mă privesc
de la mare distanță
,,numai așa te pot eu iubi,,
hârtia scârțâie
sub palmele mele
continui să scriu
sufletul lui se închircește
se închircește de
nu-i mai pot vedea
sfârșitul și eu
continui să scriu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu