duminică, 20 martie 2016

așteaptă-mă clipă!-poezie nouă

între noi nu mai poate fi acea
liniște din ceară chiar și depărtarea
a început să ne roadă
puțin câte puțin
pe la marginile ochilor
lăsând dezamăgirile
să ni se vadă ca niște goluri
umplute cu vată
de ele nu ai cum
să te ascunzi nu
te mai lăsa ademenit
treci singur
prin baia de sânge
s-au curățat leproșii
poate chiar muții
au vorbit

Niciun comentariu:

murmurul viorii

mâinile mele au amorțit pe arcușul viorii las murmur de stol în drumul rătăcirii chiar glezna mi se frânge a strigăt înăbușit pe țăr...