între noi nu mai poate fi acea
liniște din ceară chiar și depărtarea
a început să ne roadă
puțin câte puțin
pe la marginile ochilor
lăsând dezamăgirile
să ni se vadă ca niște goluri
umplute cu vată
de ele nu ai cum
să te ascunzi nu
te mai lăsa ademenit
treci singur
prin baia de sânge
s-au curățat leproșii
poate chiar muții
au vorbit
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu