duminică, 29 mai 2016

cotiDiană

copiii cântă despre femeia
cu 70 de elfy crescuți în
altare zdrobiți sub gheata
crăpată a unui neam
care își așteaptă condamnarea
glasul lor trece ca o săgeată
prin holurile umplute cu sânge domnul director
caută libertatea prin sertare și caută și caută
praful i se așază pe umeri
asemenea unor femei obligate
să înjure  pe când gurile copiilor amuțesc
liniștea se cutremură zidurile se despică
școala dispare domnul director aflat
în prag de pensionare
își așteaptă îngenunchiat
ultimul salariu

vineri, 27 mai 2016

impresii noi despre literatură


.

noapte fluieră a pagubă
cu mâinile în buzunare
gândesc
încă o poveste mi
s-a stins ca un felinar agățat
în pieptul uscat chicotesc
am mai citit noi poezii
despre asta
spun toţi trebuia
să vii cu ceva mai proaspăt
cu ceva care să te acopere cu sânge
ceva senzațional(DD) despre
care nu s-a mai vorbit
....................................................
poetul x îşi prezintă la târgul y
poemele primenite
pe o tarabă a sentimentelor expirate
,, luați acesta este TRUPUL meu,
al celui mai bun
poet al tatălui,,
aplaudacii zornăie din trâmbițe și surle
omenirea însăși îi face cu ochiul
nepotismul nici în literatură n-a murit
..........................................................
,,asta e curat-literatură,, zice el
suntem fabricanții
a ceea ce nu încă
nu
s-a mai povestit
.......................................................
intru fără de timp prin locuri igrasioase și boeme
doar cât să trag cu ochiul
din minte
citesc panouri
strâmbe fluorescente:
,,dorina neculce
este invitată
să publice cuvinte
în antologia celor 3333 de femei
fără de nume,,
post-mortem
va plăti...

joi, 26 mai 2016

definiţie

MOARTEA PARE O DONAŢIE DE SÂNGE
încă neferită de lume
pare singura ofertă
făcută pe ziua de azi
chiar dacă ne înconjurăm
de lucruri sclipitoare nu
mai suntem aceiaşi 
până mâine supra
vieţuim departe de case
departe  de mâinile aspre
care ne-au legănat

marți, 24 mai 2016

Reverie

Mi-e inima ecoul spart de apa sorții
Și-n pieptul meu i-un cer de neumblat,
Cosașii țârâie nebuni prin umbra nopții
Și ies albine aurii la pășunat.


Și-n visul ăsta hâtru și nătâng,
Pe când picioarele mi le-ai schimbat,
Alerg neîncetat cu fluturii crescuți în gând
Și-ți tulbur clipele târzii în taine de scăldat.

Mi-e trupul un izvor de cânturi line,
Un Armstrong suflă aripi înspre zidul aplecat,
Încerc să mă cobor prin tine-n mine,
Dar corbii tăi, încununați cu titluri palatine,
Spre cele șapte zări m-au înălțat.

luni, 23 mai 2016

simbioze



simbioze ,,m,,

când îmi apropii inima 
de buze simt că toate păsările au 
murit în mine o călătorie 
sumbră altare încolăcite 
trupul zilelor sticloase 
fumuri înzăpezite 
urmele zeilor şi 
îngerii îşi continuă închinarea 

dacă 
zic 
îmi apropii inima de tine 
te şi simt cum ai murit 
de mirare păsările 
se trezesc bezmetice 
răscolindu-ţi chemarea 
aceiaşi arcaşi 
îşi îndreaptă săgeţile înspre 
cerul nostru amuţit 
pădurile îngheaţă 
...............................................
doar lebedele iluzorii 
îşi desfac din când în când 
basmaua înnegurându-ne aşteptarea

traducere,

When l get near my heart 
to the lips i feel like all birds they 
died in me a travel 
strange altars around 
body of glassy days 
snowy smokes prints of gods and 
angels continuing their bound 

if l say l get near me heart of you 
l really feel how you died birds 
wake up crazy 
realm your calling 
same arch men 
strait their arrows thru 
our sleepy sky 
forests get frozen 
only imaginary swans 
they open from time to time 

the veil blacking the waiting

Poem of the night

under the rain shadow
the sand search for me another
shelter and l get turn on
again same lamp
from a side of body
forgotten by butterflies l get asleep
children of may-flowers l whisle them
in their wings: dooo-diii! dooo-diiii!
givin' peace of their fear l
banding them and keep on how beautiful l am
l'm alike your hands
stranger i tell you that l am
mother i remember because
-my daughter turn on lamps for me as me
to shine and bright in thousand rainbows my eyes
drawn deep
for me another sky get opened
and here you are
the darkness burg me from
back sight of blue ghosts
l'm light l told them making
a sign like this
with arms tailed
l am the light exploded
from another sky
thru another
begining 



padam


padam,padam,padam,
the old pick-up drum
in army-boots over my empty silence
cover in a stretch of forget
like a sick man with falling shoulders
l morn blade my hearing 
l weep the window of evening shadows
banding the lila may-flowers
and l search in fever
in clouds nest
her bumpy hands
they rolling refrigerated 
enflowrishin'  my lungs whisle in the ear the hush smog of crazy
l'm crawling like a bird with no head and trembling 
out there tiding 
the world languages to
make a new rope
for hang
from a side of my body
tic-tac tic-tac
tac tac tac
Time whisk the fecund second 
in his teeth-less mouth my face
pale is no more face
in pieces and strong-less l'm showing again God
a vision of night in which
are spouting cities
with dirty streets people
withought faces make their round
beat the rithm in wheel-beds 
tic tac tic tac tic
tic tic tic
"" this woman in every morning dies,"" explain them
a home-less whisle in his frozen fists
"""if l could not die God if would not die or
if l reveal for
one moment  to reborn
to learn
To not die...."""
and
my third eye
whisper-end of autumn
dizzy he discover me
in rush  page by page
second over second
My lightening smile

from a side of my body.

Je ne regrette rien
(traducere Daniel Mihalcea)

Edith Piaff raise her hand
over me her artrozis vibrate
death pass laughing
over our souls
unlock our lungs
my crying agonize
her crying reveal
the green plums.



rock/heart
traducere daniel mihalcea

After vision and face
made it as yours
the river more blood will ask from you
your forests will load from bones
in your veins a bitter bird
her feathers will smash
building to the weak arms
a snake nest
and the rock a heart
the slave will be no longer
new slave no more
so man take care
the falling autumns are not so insignifiant
bounds of blossoms beatings of weep no
there are still innocent openings of eyes-lashes but
get the sword from the snake mouth and hit in blindness
is the willing of growing grasses
in/from the dead rock







l dig deep fountains
of clouds with open palms in the body of the night(heat of night-cum vrei) this era share in fire the forest heart tired will grow my suns: he come he don't he died i broke yellow papers in await crucified lip of season whisper to mountains to shout what will be let it be to be god be my shoes rust in path of dust and desert the midnight darkness shout off the cocks get deaf shape to my voice

marți, 17 mai 2016

haiku

oameni de nisip
dune lăcrimând pe cer
liniște de stea

amestec

interference
with the body
easily volatilized
always with night curtain
hanging over the shoulder
of eagle abandoned
what would be human
if to clean up
the chambers
interiors
must to hang down
with a flower
in to window
and my thought (with herbs of life)
should cover
the sky



amestec

cu trupul
ușor volatilizat
întotdeauna cu o perdea de noapte
agățată peste umăr
de vultur abandonat
ceea ce ar fi şi uman
în cazul în care pentru a curăța
camerele
interioare ar
trebui să se stea în jos
cu o floare
la fereastră
și gândul meu (cu ierburi de viață)
să acopere
cerul

interferenţe



cu trupul ușor volatilizat
mereu cu perdeaua nopții
atârnând peste umăr
de vultur scăpat
ce i-ar mai trebui omului
să își curețe
odăile interioare
sau să își atârne
mușcate la ferestre și
gândul(cu ierburile vieții)
să și-l primenească

luni, 16 mai 2016

întâmplări nocturne/solitude

întâmplări nocturne/solitude


înălțimile astea ar putea
să mă ucidă
a nu știu câta oară
ies din cripta întunecată și umedă
privesc spre umbra vie a unor
delăsători,
nepăsători,
burdușiți de
poftele mărunte.

cu cine aș putea (re) începe?
o să mă apropii iar de
domnul acela cu monoclu,
pregătindu-i alt obraz o fi
un fel de văr cu nebunia...
și dinții mei de metal nobil
sfâșie urletul gropii în
liniștea de catedrală a nopții
îmi iau în mâna zborul cu aripă de ne)vultur mă
afund, mă-nalț, și mă afund, mă...
amestecând trupul meu inert peste
urma însângerată a pieptului tău.

duminică, 15 mai 2016

surâsu meu gothic

surâsul meu gothic'''''''''''''''''''
pentru că mă iubeai așa putred
ca o tornadă anxioasă am stins
în tine ,,sonata lumii,, și
mi-am încrustat pe buze
(cu pumnalul trupului întreg) semnul morții,
al vieții și iar semnul... ... până
am devenit metresa cuvintelor (perfectă)
îți vorbeam despre manechinele uitate în
cimitirul crucilor vii, prizoniere
în vise întunecate.
 ,,-îngerii nu vorbesc în șoaptă, draga mea,,
mi-ai surâs telepatic,,
și-am început să îmi cioplesc aripi din
piatră să îmi însemn pe frunte poemele strigate
despre oameni veseli cu obrazul ascuns
 ...încă
îți mai vorbesc despre Timpul anotimpului pierdut
când tu credeai că mă iubeai, la fel de putred, cu
fața întoarsă ... 

joi, 12 mai 2016

ARS POETICA



mi se îngăduie să trec
prin râuri de iluzii
,,născut, iar, nu făcut,,
captiv pe un țărm
al marilor înfrângeri
mi se permit uitările
în oase sugrumând tăceri
și acel miracol încă
îmi ridică pleoapa
în care n-ar mai crede
Nimeni
înaintează sufletul cu mâinile
legat de un perete
trupul meu cald
anume jertfă
atârnând

laurus nobilis



părţi din palmele mele ai voit şi
nu am avut parte(cum ţi-au spus mulţii) de
trupul împietrit târât în lanţuri crescut
în fărădelege mit nu mai există şi cred
că am să mă trezesc într-o dimineaţă
mahmură cu faţa răvăşită mă voi
închina ţie celui crescut cu miere şi lapte ca şi
femeia samarineancă
de o noapte am să
îţi fiu coroană rotundă copac
viu cu rădăcinile adânci am să
mă aşez peste umbra pieptului tău de
păsăre sfâșiată cu limba despicată îmi vei zice
iubito
aici chiar aici
în cuibul de şarpe păzit zace
sufletul meu(dărâmat templu)
cu îngeri fără de brate striviți
ticăind întinde acest trandafir
imaculat dăltuit morții
petală cu petală
ca pe un laurus nobilis
de acoperit păcatele lumii

cerşetorii de lumină


o durere albă

îți poate face
suflete din statuile vii
și noi stăm liniștiți
la taifas atârnați
de buza cerului
cerșind luminilor
să ne sfârșească
zborul sau pieptul
să ni se umple
cu gloanțe de argint
,,nu-ți fie frică zic
moartea e totuși o
bătrână ștearsă banală
surâs bizar pe buzele
copiilor noștri
de-o zi,,

marți, 10 mai 2016

mă dezbrac de tristețe


la ,,masa tăcerii,, ii las pe alții
să vorbească eu îmi fac doar
niște semne adânci
înspre dimineața 
nu m-ai recunoaște
vecinii își dau coate
timpul meu are bătături
la tâmple înfloresc salcâmii
se aduna fetițe la numărat:
un doi trei sărim peste râuri
pletele noastre umplu satul de fum
colbul se ridica se ridica
și în colbul acesta purpuriu
răsărea pentru întâia oară
între genele de plumb
povestea mea
atunci, mi-am scos
cu grijă ridurile bolnave
am așezat în straturi sidefii
mătăsurile degetelor mele
am stins lumina am închis gazul
am tăiat conexiunea la internet
îngropată într-o singură carte
cresc și descresc
înapoia urmelor mele.

matematică absurdă

îmi sprijin obrazul 
de marginile ceţii 
 merg şerpuit 
ca un bolnav 
 în haine împrumutate 
dimineaţa se încarnează 
în încheieturi
am lucruri nefolositoare 
şi tot adun 
demult 
nu mai ştiu 
să scad 
trăiesc într-o matematică absurdă 
a începutului de veac
coatele sângerează 
 ochii mi se umplu de cer şi 
încă mai aştept acelaşi cântec surd 
să-mi scânteie cărarea 
înspre lumina din adânc.

traduceri in aromana

un loc al meu
Din zori si pâna-n noapte m-am rugat,
Sa am un loc al meu, umbrit, fara pacat,
În care, nici în zi si nici în noapte,
Nu calca pasi de neumblat.

Si-n locu-acela, pentru mine anume,
Sa plâng adânc, daca se poate,
în tihna, ca un rob, nesubjugat,
cu trupul aplecat, pe spate.
Sa-mi urce lacrimile încet,
Sa-mi treaca noaptea peste piept,
Sa simt cum asta plângere, de lacrimi, rece,
Din zi în zi, încearca sa ma-înece.
Si-atunci, cu ochii mei de înecata,
Sa te privesc cum nimeni
n-a îndraznit a te privi vreodata,
Eu, lacrima-femeie, tremurata
în ochi de balta tulburata.
-------------------------------------
unu locu a meu
Di-tu hâryii shi pânâ tu noapti mi-arugaiu
Ta s-amu unu locu a meu, aumbrosu, fârâ di mârtii,
Tu cari, ni tu dzuâ ni tu noapti,
Nu calcâ imnati ti nialagâri.
Shi tu atselu locu, ti mini numitu,
S-plângu ahândosu, ma s-poatâ,
pi tinihai, ca un robu, fârâ jugu,
cu truplu aplicatu, pi pâltari.
S-nji alinâ lacârnjili angâtanu,
Sâ-nji treacâ noaptea pisti cheptu,
S-duchescu cumu aestâ plândzeari, di lacranji, aratzi,
Tsi dzua di dzua, da s-mi-aniacâ.
Shi-atuntsea cu oclii a mei di-nicatâ
S-ti mutrescu cumu vârnâ
nu indrazni s-ti mutreacâ vârnâoarâ,
mini, mnjiari-lacârma, trimburatâ
tu ocli di abaltâ mintitâ.
Autor - Dorina Neculce Obedeya
Traducerea - VANGHEA (Andra Fox***


sunt eu
DORINA NECULCE OBEDEYA·4 MAI 2016
sunt eu? străina care scara urcă,
și-n gândurile-i răsucite se încurcă?

sunt eu, fetița ce-a pornit de-acasă
și frunza crudă-n trup o îndeasă?
sunt eu, femeia care plămădește golul,
și tremură sub tălpi izvorul?
sunt eu, aceea care răscolește-n ploi
și-aduce umbra ielelor `napoi,
în ochiul de strigoi? și-n chip de Sfânt,
îmbracă fața Morții
în cuvânt?
-eternă Scară, du-mă, du-mă tot mai sus,
căci mâna/pană mi s-a scurs
în ochiul nopții
am tot curs...
mini escu
mini escu? xeana cari scara alinâ
shi tu minduierli-i ashtsâti s-minteashti?
escu mini, njica tsi anchisi di acasâ
shi frândza crehtâ tu trupu u andeasâ?
escu mini, mnjiarea cari frimitâ tsiva
shi treamburâ sumu tălchi aizvurlu?
escu mini, atsea cari minteashti ploi
shi adutsi aumbra mirilor-năpoi,
tu ocliul di varacolacu? shi tu prosupu di Ayiu,
ambracă fatsa Moartiei
tu zboru?
- di totdna Scară, du-mi, du-mi tutu ma îndzeanâ,
câ mâna/ pâna nji sa scurdzi
tu ocliul ditu noapti
tutu curshiu...
Traducerea - VANGHEA ( Andra Fox***

duminică, 1 mai 2016

Într-un cerc sângeriu

judecata e ca linie
trasă apăsat
peste linile vieţii
sub care se întind
greieri agățați de ape şi
tu nu mai ai ce face
trasezi în jurul ochiului
un cerc sângeriu
de aici pleacă întotdeauna lumina zici
şi mama iese în faţa porţii
ridică uşor stâlpul căzut
e mult
de când a plecat
tata regina nopţii
a murit caii nu îşi mai găsesc
locul în şură
s-a adăpostit un stol de lilieci
şi eu încerc să nu mă risipesc
să mai rămân aici
puţin câte puţin
să le curăţ umbra nucului
să le astup geamurile sparte
măcar atâta cât să îşi aducă aminte oamenii
cum ne iubea pe fiecare în felul lui singurătatea asta
chioară târâtă până la marginile satului
în același cerc de dimprejurul ochiului sângeriu

Simbioză

Îmi va fi dor de tine pân` la stele, Prietene al meu nocturn, Las ție moștenire cântecele mele Pe care-aș fi putu...