Nu-mi cere să apun,
Atâtea am să-ţi spun.
Şi nu mă mai goni,
Învaţă-mă a iubi.
Descântă-mă cu foc
Şi fir de busuioc,
Sau floare de sulfină
Sau floare de sulfină
Cu mir la rădăcină.
Topeşte-mă în ceară
Să ard lumina-n pară
Şi du-mă-n zori la rău,
Oglindă să îți fiu,
În unde să te-alint
Ca floarea pe cuvânt.
2 comentarii:
Iubire, cânt și natură.Frumos
multumesc pentru vizita, Augustin!
Trimiteți un comentariu