sâmbătă, 10 decembrie 2016

parfum de carne


mi se ridică pleoapele spre cer
într-o îngemănare de neiertat
parfum de carne
de la mâinile arse
până la nourul nestins
gândirea mea amestecă
amar un ultim transfer
care mi se permite foarte rar
ori de câte ori închid trecutul
lacătul se rupe
zărindu-te iar
într-o pâlpâire
de necrezut
îmi prind cu dintâi
jumătățile de șoapte în care
simt că m-am creat

Niciun comentariu:

ermetică

suntem închiși în cercuri de foc tăcerile noastre se întretaie în cuțite de cuvinte aruncate pe asfalt încă nu s-a împlinit sorocul Doa...