sâmbătă, 10 decembrie 2016

îngemănare


mi se ridică pleoapele spre cer
într-o îngemănare de neiertat
până la nourul nestins
gândirea mea amestecă
un ultim transfer
care mi se permite foarte rar
ori de câte ori închid trecutul
lacătul se rupe
zărindu-te iar
într-o pâlpâire
de necrezut
îmi prind cu dintâi
jumătățile de șoapte în care
simt că m-am creat

Niciun comentariu:

Ne-tăcere

Aud, ades, un cântec ce nu piere, Parcă desprins din trupuri de cadâne, Și-acea nespus de simplă Ne-tăcere Ca înc...