vineri, 23 decembrie 2016

gând nocturn


s-au încâmpenit pădurile a jale
fluturi cu bocanci ţintuiţi
mă împung în coaste fără
să mă recunoască
e rostul gândului rânced
să îmi răstoarne nourii
cu acelaşi ochi de metal
ce ne tot desparte
zidindu-ne de maluri
prin frigul nopţii
inima coboară anatomic
ca o bocitoare de profesie
cusută în tălpile de ceaţă

Niciun comentariu:

amintiri

  Astăzi am o stare ciudată, de parcă mi s-a întors cineva uitat de demult într-o buclă de spațiu şi timp suspendat şi alergă prin mine, f...