decor sinistru

mă aleargau pe drumul cotit
umbrele mele, sărut în asfinţit
şi-n praful cald al căderilor
mă urmăreau bărbaţi atinşi de boli
cu obrajii aprinşi cu
bocancii lor milităreşti cu
căciulile ruseşti trase
pe frunte ca şi cum ar fi vrut
moartea sub mânecă
să mi-o ascundă

(să nu îţi doreşti şi tu din
astea spunea mama
să nu tânjeşti după un bun
care pentru tine nu ar mai fi
atât de bun nu mai spera
în minunile târzii
cum ai intrat aşa
ar trebui să și ieşi
cu mâinile legate
cu semnul adânc săpat
în spatele/sabie
nu o să te mai recunoască
nimeni cu gâtul umflat cu pieptul
stropit cu sânge)
într-un decor sinistru
frica din urmă încerca să mă privească
îngreunând copacului vederea