joi, 22 decembrie 2016

Cântec



Nu-mi cere să apun,
Atâtea am să-ţi spun.
Şi nu mă mai goni,
Învaţă-mă a iubi.

Descântă-mă cu foc
Şi fir de busuioc, 
Sau floare de sulfină
Cu mir la rădăcină.

Topeşte-mă în ceară
Să ard lumina-n pară
Şi du-mă-n zori la rău,
Oglindă să îți fiu,
În unde să te-alint
Ca floarea pe cuvânt.

2 comentarii:

Augustin spunea...

Iubire, cânt și natură.Frumos

Lumea din oglindă spunea...

multumesc pentru vizita, Augustin!

amintiri

  Astăzi am o stare ciudată, de parcă mi s-a întors cineva uitat de demult într-o buclă de spațiu şi timp suspendat şi alergă prin mine, f...