sunt o fărâmă de timp
suflare îngenunchiată
în foile nopții
mă amestecă ploaia
şi mă târăște
topindu-mă în fulgi dezăpadă
nu mai pot fi desprinsă
din perdelele de fum
cu privirile scufundate
privesc în a mea putere
stau în poziție de schimnic
timpul împărțindu-mi-l
în rectangulare porții
azi voi bea din gura paharului de scrum
azi voi sta cu umerii dezgoliţi
în piaţeta în care se vând oamenii
după dinţii lor puternici
moarte...
tu nu mai adormi
niciodată?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu