vineri, 23 decembrie 2016

anti)depresie



sunt o fărâmă de timp
suflare îngenunchiată
în foile nopții
mă amestecă ploaia
şi mă târăște
topindu-mă în fulgi dezăpadă
nu mai pot fi desprinsă 
din perdelele de fum

cu privirile scufundate
privesc în a mea putere
stau în poziție de schimnic
timpul împărțindu-mi-l
în rectangulare porții
azi voi bea din gura paharului de scrum
azi voi sta cu umerii dezgoliţi
în piaţeta în care se vând oamenii
după dinţii lor puternici
moarte...
tu nu mai adormi
niciodată?

Niciun comentariu:

ermetică

suntem închiși în cercuri de foc tăcerile noastre se întretaie în cuțite de cuvinte aruncate pe asfalt încă nu s-a împlinit sorocul Doa...