cotiDiană

copiii cântă despre femeia
cu 70 de elfy crescuți în
altare zdrobiți sub gheata
crăpată a unui neam
care își așteaptă condamnarea
glasul lor trece ca o săgeată
prin holurile umplute cu sânge domnul director
caută libertatea prin sertare și caută și caută
praful i se așază pe umeri
asemenea unor femei obligate
să înjure  pe când gurile copiilor amuțesc
liniștea se cutremură zidurile se despică
școala dispare domnul director aflat
în prag de pensionare
își așteaptă îngenunchiat
ultimul salariu

impresii noi despre literatură

.

noapte fluieră a pagubă

cu mâinile în buzunare

gândesc

încă o poveste mi

s-a stins ca un felinar agățat

în pieptul uscat chicotesc

am mai citit noi poezii

despre asta

spun toţi trebuia

să vii cu ceva mai proaspăt

cu ceva care să te acopere cu sânge

ceva senzațional(DD) despre

care nu s-a mai vorbit

....................................................

poetul x îşi prezintă la târgul y

poemele primenite

pe o tarabă a sentimentelor expirate

,, luați acesta este TRUPUL meu,

al celui mai bun

poet al tatălui,,

aplaudacii zornăie din trâmbițe și surle

omenirea însăși îi face cu ochiul

nepotismul nici în literatură n-a murit

..........................................................

,,asta e curat-literatură,, zice el

suntem fabricanții

a ceea ce nu încă

nu

s-a mai povestit

.......................................................

intru fără de timp prin locuri igrasioase și boeme

doar cât să trag cu ochiul

din minte

citesc panouri

strâmbe fluorescente:

,,dorina neculce

este invitată

să publice cuvinte

în antologia celor 3333 de femei

fără de nume,,

post-mortem

va plăti...

definiţie

MOARTEA PARE O DONAŢIE DE SÂNGE
încă neferită de lume
pare singura ofertă
făcută pe ziua de azi
chiar dacă ne înconjurăm
de lucruri sclipitoare nu
mai suntem aceiaşi 
până mâine supra
vieţuim departe de case
departe  de mâinile aspre
care ne-au legănat

Reverie

Mi-e inima ecoul spart de apa sorții
Și-n pieptul meu i-un cer de neumblat,
Cosașii țârâie nebuni prin umbra nopții
Și ies albine aurii la pășunat.

Și-n visul ăsta hâtru și nătâng,
Pe când picioarele mi le-ai schimbat,
Alerg neîncetat cu fluturii crescuți în gând
Și-ți tulbur clipele târzii în taine de scăldat.

Mi-e trupul un izvor de cânturi line,
Un Armstrong suflă aripi înspre zidul aplecat,
Încerc să mă cobor prin tine-n mine,
Dar corbii tăi, încununați cu titluri palatine,
Spre cele șapte zări m-au înălțat.

simbioze

simbioze ,,m,,

când îmi apropii inima 

de buze simt că toate păsările au 

murit în mine o călătorie 

sumbră altare încolăcite 

trupul zilelor sticloase 

fumuri înzăpezite 

urmele zeilor şi 

îngerii îşi continuă închinarea 

dacă 

zic 

îmi apropii inima de tine 

te şi simt cum ai murit 

de mirare păsările 

se trezesc bezmetice 

răscolindu-ţi chemarea 

aceiaşi arcaşi 

îşi îndreaptă săgeţile înspre 

cerul nostru amuţit 

pădurile îngheaţă 

...............................................

doar lebedele iluzorii 

îşi desfac din când în când 

basmaua înnegurându-ne aşteptarea

traducere,

When l get near my heart 

to the lips i feel like all birds they 

died in me a travel 

strange altars around 

body of glassy days 

snowy smokes prints of gods and 

angels continuing their bound 

if l say l get near me heart of you 

l really feel how you died birds 

wake up crazy 

realm your calling 

same arch men 

strait their arrows thru 

our sleepy sky 

forests get frozen 

only imaginary swans 

they open from time to time 

the veil blacking the waiting

Poem of the night

under the rain shadow
the sand search for me another
shelter and l get turn on
again same lamp
from a side of body
forgotten by butterflies l get asleep
children of may-flowers l whisle them
in their wings: dooo-diii! dooo-diiii!
givin' peace of their fear l
banding them and keep on how beautiful l am
l'm alike your hands
stranger i tell you that l am
mother i remember because
-my daughter turn on lamps for me as me
to shine and bright in thousand rainbows my eyes
drawn deep
for me another sky get opened
and here you are
the darkness burg me from
back sight of blue ghosts
l'm light l told them making
a sign like this
with arms tailed
l am the light exploded
from another sky
thru another
begining 

padam

padam,padam,padam,

the old pick-up drum

in army-boots over my empty silence

cover in a stretch of forget

like a sick man with falling shoulders

l morn blade my hearing 

l weep the window of evening shadows

banding the lila may-flowers

and l search in fever

in clouds nest

her bumpy hands

they rolling refrigerated 

enflowrishin'  my lungs whisle in the ear the hush smog of crazy

l'm crawling like a bird with no head and trembling 

out there tiding 

the world languages to

make a new rope

for hang

from a side of my body

tic-tac tic-tac

tac tac tac

Time whisk the fecund second 

in his teeth-less mouth my face

pale is no more face

in pieces and strong-less l'm showing again God

a vision of night in which

are spouting cities

with dirty streets people

withought faces make their round

beat the rithm in wheel-beds 

tic tac tic tac tic

tic tic tic

"" this woman in every morning dies,"" explain them

a home-less whisle in his frozen fists

"""if l could not die God if would not die or

if l reveal for

one moment  to reborn

to learn

To not die...."""

and

my third eye

whisper-end of autumn

dizzy he discover me

in rush  page by page

second over second

My lightening smile

from a side of my body.

Je ne regrette rien

(traducere Daniel Mihalcea)

Edith Piaff raise her hand

over me her artrozis vibrate
death pass laughing
over our souls
unlock our lungs
my crying agonize
her crying reveal
the green plums.

rock/heart

traducere daniel mihalcea

After vision and face

made it as yours
the river more blood will ask from you
your forests will load from bones
in your veins a bitter bird
her feathers will smash
building to the weak arms
a snake nest
and the rock a heart
the slave will be no longer
new slave no more
so man take care
the falling autumns are not so insignifiant
bounds of blossoms beatings of weep no
there are still innocent openings of eyes-lashes but
get the sword from the snake mouth and hit in blindness
is the willing of growing grasses
in/from the dead rock

l dig deep fountains

of clouds with open palms in the body of the night(heat of night-cum vrei) this era share in fire the forest heart tired will grow my suns: he come he don't he died i broke yellow papers in await crucified lip of season whisper to mountains to shout what will be let it be to be god be my shoes rust in path of dust and desert the midnight darkness shout off the cocks get deaf shape to my voice

haiku

oameni de nisip
dune lăcrimând pe cer
liniște de stea

amestec

interference
with the body
easily volatilized
always with night curtain
hanging over the shoulder
of eagle abandoned
what would be human
if to clean up
the chambers
interiors
must to hang down
with a flower
in to window
and my thought (with herbs of life)
should cover
the sky

amestec

cu trupul
ușor volatilizat
întotdeauna cu o perdea de noapte
agățată peste umăr
de vultur abandonat
ceea ce ar fi şi uman
în cazul în care pentru a curăța
camerele
interioare ar
trebui să se stea în jos
cu o floare
la fereastră
și gândul meu (cu ierburi de viață)
să acopere
cerul

interferenţe

cu trupul ușor volatilizat
mereu cu perdeaua nopții
atârnând peste umăr
de vultur scăpat
ce i-ar mai trebui omului
să își curețe
odăile interioare
sau să își atârne
mușcate la ferestre și
gândul(cu ierburile vieții)
să și-l primenească

întâmplări nocturne/solitude

întâmplări nocturne/solitude

înălțimile astea ar putea

să mă ucidă

a nu știu câta oară

ies din cripta întunecată și umedă

privesc spre umbra vie a unor

delăsători,

nepăsători,

burdușiți de

poftele mărunte.

cu cine aș putea (re) începe?

o să mă apropii iar de

domnul acela cu monoclu,

pregătindu-i alt obraz o fi

un fel de văr cu nebunia...

și dinții mei de metal nobil

sfâșie urletul gropii în

liniștea de catedrală a nopții

îmi iau în mâna zborul cu aripă de ne)vultur mă

afund, mă-nalț, și mă afund, mă...

amestecând trupul meu inert peste

urma însângerată a pieptului tău.

surâsu meu gothic

surâsul meu gothic'''''''''''''''''''
pentru că mă iubeai așa putred
ca o tornadă anxioasă am stins
în tine ,,sonata lumii,, și
mi-am încrustat pe buze
(cu pumnalul trupului întreg) semnul morții,
al vieții și iar semnul... ... până
am devenit metresa cuvintelor (perfectă)
îți vorbeam despre manechinele uitate în
cimitirul crucilor vii, prizoniere
în vise întunecate.
 ,,-îngerii nu vorbesc în șoaptă, draga mea,,
mi-ai surâs telepatic,,
și-am început să îmi cioplesc aripi din
piatră să îmi însemn pe frunte poemele strigate
despre oameni veseli cu obrazul ascuns
 ...încă
îți mai vorbesc despre Timpul anotimpului pierdut
când tu credeai că mă iubeai, la fel de putred, cu
fața întoarsă ... 

ARS POETICA

mi se îngăduie să trec

prin râuri de iluzii

,,născut, iar, nu făcut,,

captiv pe un țărm

al marilor înfrângeri

mi se permit uitările

în oase sugrumând tăceri

și acel miracol încă

îmi ridică pleoapa

în care n-ar mai crede

Nimeni

înaintează sufletul cu mâinile

legat de un perete

trupul meu cald

anume jertfă

atârnând

laurus nobilis

părţi din palmele mele ai voit şi

nu am avut parte(cum ţi-au spus mulţii) de

trupul împietrit târât în lanţuri crescut

în fărădelege mit nu mai există şi cred

că am să mă trezesc într-o dimineaţă

mahmură cu faţa răvăşită mă voi

închina ţie celui crescut cu miere şi lapte ca şi

femeia samarineancă

de o noapte am să

îţi fiu coroană rotundă copac

viu cu rădăcinile adânci am să

mă aşez peste umbra pieptului tău de

păsăre sfâșiată cu limba despicată îmi vei zice

iubito

aici chiar aici

în cuibul de şarpe păzit zace

sufletul meu(dărâmat templu)

cu îngeri fără de brate striviți

ticăind întinde acest trandafir

imaculat dăltuit morții

petală cu petală

ca pe un laurus nobilis

de acoperit păcatele lumii

cerşetorii de lumină

o durere albă

îți poate face

suflete din statuile vii

și noi stăm liniștiți

la taifas atârnați

de buza cerului

cerșind luminilor

să ne sfârșească

zborul sau pieptul

să ni se umple

cu gloanțe de argint

,,nu-ți fie frică zic

moartea e totuși o

bătrână ștearsă banală

surâs bizar pe buzele

copiilor noștri

de-o zi,,

mă dezbrac de tristețe

la ,,masa tăcerii,, ii las pe alții

să vorbească eu îmi fac doar

niște semne adânci

înspre dimineața 

nu m-ai recunoaște

vecinii își dau coate

timpul meu are bătături

la tâmple înfloresc salcâmii

se aduna fetițe la numărat:

un doi trei sărim peste râuri

pletele noastre umplu satul de fum

colbul se ridica se ridica

și în colbul acesta purpuriu

răsărea pentru întâia oară

între genele de plumb

povestea mea

atunci, mi-am scos

cu grijă ridurile bolnave

am așezat în straturi sidefii

mătăsurile degetelor mele

am stins lumina am închis gazul

am tăiat conexiunea la internet

îngropată într-o singură carte

cresc și descresc

înapoia urmelor mele.

matematică absurdă

îmi sprijin obrazul 

de marginile ceţii 

 merg şerpuit 

ca un bolnav 

 în haine împrumutate 

dimineaţa se încarnează 

în încheieturi

am lucruri nefolositoare 

şi tot adun 

demult 

nu mai ştiu 

să scad 

trăiesc într-o matematică absurdă 

a începutului de veac

coatele sângerează 

 ochii mi se umplu de cer şi 

încă mai aştept acelaşi cântec surd 

să-mi scânteie cărarea 

înspre lumina din adânc.

traduceri in aromana

Traducere in aromana
Un loc al meu
Din zori si până-n noapte m-am rugat,
Să am un loc al meu, umbrit, fără păcat,
În care, nici în zi și nici în noapte,
Nu calcă păși de neumblat.
Și-n locu-acela, pentru mine anume,
Să plâng adânc, dacă se poate,
în tihnă, ca un rob, nesubjugat,
cu trupul aplecat, pe spate.
Să-mi urce lacrimile încet,
Să-mi treacă noaptea peste piept,
Să simt cum astă plângere, de lacrimi, rece,
Din zi în zi, încearcă să mă-înece.
Şi-atunci, cu ochii mei de înecata,
Să te privesc cum nimeni
n-a îndrăznit a te privi vreodată,
Eu, lacrima-femeie, tremurată
în ochi de baltă tulburată.
-------------------------------------
Unu locu a meu

Di-tu hâryii shi pânâ tu noapti mi-arugaiu
Ta s-amu unu locu a meu, aumbrosu, fârâ di mârtii,
Tu cari, ni tu dzuâ ni tu noapti,
Nu calcâ imnati ti nialagâri.
Shi tu atselu locu, ti mini numitu,
S-plângu ahândosu, ma s-poatâ,
pi tinihai, ca un robu, fârâ jugu,
cu truplu aplicatu, pi pâltari.
S-nji alinâ lacârnjili angâtanu,
Sâ-nji treacâ noaptea pisti cheptu,
S-duchescu cumu aestâ plândzeari, di lacranji, aratzi,
Tsi dzua di dzua, da s-mi-aniacâ.
Shi-atuntsea cu oclii a mei di-nicatâ
S-ti mutrescu cumu vârnâ
nu indrazni s-ti mutreacâ vârnâoarâ,
mini, mnjiari-lacârma, trimburatâ
tu ocli di abaltâ mintitâ.
Autor - Dorina Neculce Obedeya
Traducerea - VANGHEA (Andra Fox***

Sunt eu
DORINA NECULCE OBEDEYA

sunt eu? străina care scara urcă,
și-n gândurile-i răsucite se încurcă?
sunt eu, femeia ce-a pornit de-acasă
și frunza crudă-n trup o îndeasă?
sunt eu, femeia care plămădește golul,
și tremură sub tălpi izvorul?
sunt eu, aceea care răscolește-n ploi
și-aduce umbra ielelor `napoi,
în ochiul de strigoi? și-n chip de Sfânt,
îmbracă fața Morții în cuvânt?
-eternă Scară, du-mă, du-mă tot mai sus,
căci mâna/pană mi s-a scurs
şi-n ochiul nopții
am tot curs...

Mini escu

mini escu? xeana cari scara alinâ
shi tu minduierli-i ashtsâti s-minteashti?
escu mini, mnjiarea tsi anchisi di acasâ
shi frândza crehtâ tu trupu u andeasâ?
escu mini, mnjiarea cari frimitâ tsiva
shi treamburâ sumu tălchi aizvurlu?
escu mini, atsea cari minteashti ploi
shi adutsi aumbra mirilor-năpoi,
tu ocliul di varacolacu? shi tu prosupu di Ayiu,
ambracă fatsa Moartiei tu zboru?
- di totdna Scară, du-mi, du-mi tutu ma îndzeanâ,
câ mâna/ pâna nji sa scurdzi
tu ocliul ditu noapti
tutu curshiu...
Traducerea - VANGHEA ( Andra Fox***

Într-un cerc sângeriu

judecata e o altă linie
trasată apăsat
peste toate liniile vieţii
de sub care se întind la soare
greieri agasați de ape şi
eu îmi desenez în jurul ochiului
un cerc sângeriu îngroșat de umbre
de aici pleacă întotdeauna Lumina zic
şi îmi închipui că mama încă mai iese în faţa porţii
strângându-și în trup toate tristeţile
ridică uşor stâlpul căzut
e mult de când a plecat
regina nopţii a murit
caii nu îşi mai găsesc
locul în şură
s-a adăpostit un stol de lilieci
iar eu încerc din răsputeri
să nu mă risipesc
să mai rămân aici
puţin câte puţin cât
să le curăţ umbra nucului bătrân
să le astup geamurile sparte
să îşi mai aducă aminte oamenii
cum ne iubea pe fiecare
în felul lui singurătatea asta
chioară târâtă de liliecii scheletici
până la marginile satului