un om gol calcă apăsat
peste gheare și sentimente îndeasă grimase
în triunghiul de la buzunar arde singurătăți frământate
un om nou îmi zic
a pornit în vreme de război să
plivească împrejurul crucilor până la cer
s-au adunat umbre și
copiii sar de pe un picior pe celălalt ocolind
golurile care ni se ivesc în coaste
ne facem semne prietenești eliberând prin
plămânii deschiși ierni cumplite și stângăcii
în dragoste ca și în război (gândesc ne mai mirându-mă de nimic).
Totul e permis.
un om despicat își adună umbrele din umbră
pe un umăr puternic și
regurgitează poeme simple
albe ca lacrima păsării desenate
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu