joi, 12 iulie 2012

și strigătul lui, ca o lamă de ras

flori fluturi- fluturi molie și flori de plumb
pentru domnișoara mireasă
striga el pe ulițe strâmbe și stigătul lui
ca o lamă de ras ruginită
vâscoasă tăia învelișul
dimprejurul soarelui ieșea iarba scuturându-și degetele vene nu înțelegea de unde atâta veselie

de unde atâta?

se înălța pe vârfuri și
privea prin ochii cerului aplecat
cum mișună viermii în balta stătută din dealul satului
fetițele își scăldau păpușile scheletice
fără să știe că tocmai nevoia de ape le va omorî sufletele prinse viclenește în năvoduri

un simplu nod îl putea face oricine și
trupului putea deveni steag/alb/fluturând
peste o lume în care nu mai încăpea ideea de pace

Niciun comentariu:

ermetică

suntem închiși în cercuri de foc tăcerile noastre se întretaie în cuțite de cuvinte aruncate pe asfalt încă nu s-a împlinit sorocul Doa...