luni, 2 iulie 2012

pe creșet de vultur



tăceri așteptări sau cuvinte risipite
lovesc în malurile vieții cerșind
o nouă armură o nouă înfățișare

cu privirile roase
atingem suflete și mâinile noastre se destramă
în firul înnegurat al nopții torc fuioare clipele mărunte
țes marasme făpturi adâncite în buze de statui
se aduna corbii desprinzând necuprinsul

și necuprinsul cade
cade amuțind
înghenunche strigătul cerului
adunând deopotriva
creștin si păgân
adorm osteniți pe creștetul vulturului
exporând alte vieți legate
legate cu sfori aspre de noul legământ
atârnă păcate și muntele scrâșnește pântecele răsturnând temeliile
astupate de ierburi de mușchiul mirositor și umed lipi-ne-vom frunțile
aplecându-ne paână în adâncuri de mormânt

Niciun comentariu:

amnezie poetică

mă închid în ochiul de sticlă trupul mă strigă pe un nume sacadat într-o numărătoare abstractă se face iarăși noapte perdeaua neagră spa...