joi, 12 iulie 2012

și iată, nu mai port chip

și iată, nu mai port chip
stigmat al tăcerii
în inima mea se ascund elfy
cu capetele ascuțite îmi numără pe degete
anii care și-au scurs ochii cândva
îți aminteau de cineva care semăna cu o parte din mine

dar, iată!
nu mai sunt scut,
nu mai sunt zâmbet și nu mai pot fi nici umbră de floare,
nici margine de cer.

azi, am devenit piatră,
am devenit treaptă,

tu calci.

lemnele-n mine trosnesc ai vrea
să mă crezi val și îmi izbești
spate-n maluri.

Niciun comentariu:

ermetică

suntem închiși în cercuri de foc tăcerile noastre se întretaie în cuțite de cuvinte aruncate pe asfalt încă nu s-a împlinit sorocul Doa...