ies din armură

motto:uneori ne îmbrăcăm în ceară
carnavalul umbrelor poate să înceapă

într-o lume inventată ne
privim apusul care străbate noapte
în țipăt de albatros ucis
marea adună vălătuci de zare
prăvălindu-i în golurile crescute
dincolo de munți doar iubire
fără libertate și gheara adânc înfiptă în beregadă
strânge
strânge
închide ochii
dincolo de timp te așteaptă candela plăpândă
în pieptul unor pitici grotești
femeia își caută coastele
aplecată
mâinile îi desenează necontrolat
trandafiri sălbăticiți de doruri
alunecând peste clape
ne scufundăm claustrofobic
e târziu
în degete ne cresc noi ceruri
însemne între lumini și ură doar
câtăreața cheală își dezgolește buzele mărunte
acordurile se trezesc
lăsați-le să crească
aceste sacre ziduri
sparte lăcașuri triste de închinăciuni
***
carnavalul umbrelor mușcă din oameni
colți ruginiți
din cap de lup

ies din armură pân`la brâu
să fac luminii plecăciuni