vineri, 13 iulie 2012

utopie


în ziua aceea
noaptea se ascundea
într-un borcan întunecat
şi eu aflam umilitor
că eram eternă
prin vene îmi curgeau
fluturii utopici cu care
puteam sătura
toți însetații de lumină
care acum îşi ascultă vocea
în sculpturile din zare şi
își crestează lobul urechii
sorbind neliniștiți neantul
înveșmântați în pelerinele lor plutitoare
li se desprind doar tălpile și le zboară
cârduri de cocori din urmele uitate
pe tărâmuri încuiate sub temelii

Niciun comentariu:

Tot întrebându-mă

Înfiptă într-o nerăbdare de demult aștept cu tălpile de foc- e ca şi cum aș avea un bandaj în jurul capului amor...