miercuri, 21 septembrie 2016

trădarea de neam

simt o sufocare
de jivină străpunsă
în coaste e ca un șuierat
de șarpe
dezbodolit
târăsc spre inimă
cu ultimele puteri
paşii lumii
ascuțiți de un neam
aflat stingher
la marginea trădării.

Niciun comentariu:

prea(lăuntrică

simt cum mâna mi se întinde peste timp luându-mi locul de acum locul meu încape într-o virgulă într-un singur punct m-aş și ascunde D...