marți, 13 septembrie 2016

călătorii




dacă frica asta ar dispărea îmi zic dacă
nu ne-ar mai paşte dacă ar dispărea
pur și simplu
oamenii s-ar transforma în câmpuri
încercând să cânte la aceeași vioară
corzile inimilor noastre s-ar mai armoniza puţin
în liniştea valurilor
maşina s-ar opri
şi ar deschide brusc trapa
iar noi pe jumătate oameni
pe jumătate păsări
ne-am ridica unul pe celălalt
copiii noştri ne-ar cânta din frunze
am uita de toţi şi de toate
(impozite taxe dobânzi nu
am mai plăti)
nemaibăuţi de soare
nemaiumblaţi de timp

Niciun comentariu:

murmurul viorii

mâinile mele au amorțit pe arcușul viorii las murmur de stol în drumul rătăcirii chiar glezna mi se frânge a strigăt înăbușit pe țăr...