sâmbătă, 17 septembrie 2016

imn patriei mele

intonam imnul patriei mele
parcă eram trezit dintr-o beție
noaptea se zvârcolea
în așternuturi
teama îmi umezea pleoapele
celelalte popoare îmi vorbeau
despre facerea lumii
și mă acopereau
cu miile de umbre
,,sunt un neam viu,, le zic
în umerii mei s-au sprijinit
arcadele unor visuri mărețe
oameni de cenușă
mi-au atins teama pe frunte
amestecându-mi brațele de oțel
printre ramurile de jad fac
parte din roadele
patriei mele udate cu sânge

Niciun comentariu:

amnezie poetică

mă închid în ochiul de sticlă trupul mă strigă pe un nume sacadat într-o numărătoare abstractă se face iarăși noapte perdeaua neagră spa...