duminică, 4 septembrie 2016

nu mai avem stăpâni-un nou poem



suntem ,,liberi,, ca păsările cerului
inflexibili şi nemaleabili prea greu
de mutat din loc pentru noi
nu mai există vecernii
doar câteva capete deșurubate
ne arată cu privirile ruginite mormântul.
dincolo de ruine nu există sprijin
cântările angeline renasc
în sunete oarbe
se încrucișează
la marginea gropii unde
nici măcar ei morții de mâine
care ne beau astăzi
din urme veninul
nu mai au de la o vreme
suficiente locuri pentru migrare.

Niciun comentariu:

prea(lăuntrică

simt cum mâna mi se întinde peste timp luându-mi locul de acum locul meu încape într-o virgulă într-un singur punct m-aş și ascunde D...