miercuri, 21 septembrie 2016

simt

mă închid în capsula timpului
simt cerul ca pe o apăsare
sunt terasă a grădinilor suspendate
în mâinile mele renasc
fluturi cu dinții înfipți
în lespedea de piatră sunt o umbră
săpată pe un obraz bolnav/înger captiv
cu aripi zdrobite
îmi încerc zborul până
dincolo de bolta împărătească
sisif o să îmi fie tovarăș
însoțindu-mă
prin saltul de șarpe

Niciun comentariu:

murmurul viorii

mâinile mele au amorțit pe arcușul viorii las murmur de stol în drumul rătăcirii chiar glezna mi se frânge a strigăt înăbușit pe țăr...