miercuri, 21 septembrie 2016

simt

mă închid în capsula timpului
simt cerul ca o apăsare
a grădinilor suspendate
în mâinile mele renasc
miile de fluturi cu dinții înfipți
în lespedea de piatră sunt o umbră
săpată pe un obraz solitar/înger captiv
cu aripa zdrobită
îmi încerc zborul până
dincolo de bolta împărătească
sisif o să îmi fie tovarăș
însoțindu-mă prin
saltul resemnării

Niciun comentariu:

Sentinţe

mă împiedic în propriul nume ce simplu și drept îmi tremură genunchiul îngrozit înghit gazul metan și fac implozie de flu...