mă închid în capsula timpului
simt cerul ca o apăsare
a grădinilor suspendate
în mâinile mele renasc
miile de fluturi cu dinții înfipți
în lespedea de piatră sunt o umbră
săpată pe un obraz solitar/înger captiv
cu aripa zdrobită
îmi încerc zborul până
dincolo de bolta împărătească
sisif o să îmi fie tovarăș
însoțindu-mă prin
saltul resemnării
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu