renașterea

Renașterea

tăceri în așteptări sau 

cuvinte risipite lovesc 

malurile vieții cerșind 

o nouă înfățișare 

cu privirile roase 

atingem suflete și

mâinile ni se destramă 

în firul înnegurat al nopții 

se țes adâncite în buze de statui 

adună corbii necuprinsului 

și necuprinsul cade 

îngenunchind strigătul cerului 

deopotrivă /creștin și păgân/ adorm 

osteniți pe creștetul vulturului 

expirând alte vieții strâns 

legate de noul legământ 

muntele scrâșnește 

pântecele luminii răstoarnă temelii 

astupate de ierburi alunecându-ne pașii

trădarea de neam

simt o sufocare
de jivină străpunsă
în coaste e ca un șuierat
de șarpe
dezbodolit
târăsc spre inimă
cu ultimele puteri
paşii lumii
ascuțiți de un neam
aflat stingher
la marginea trădării.

simt

mă închid în capsula timpului
simt cerul ca o apăsare
a grădinilor suspendate
în mâinile mele renasc
miile de fluturi cu dinții înfipți
în lespedea de piatră sunt o umbră
săpată pe un obraz solitar/înger captiv
cu aripa zdrobită
îmi încerc zborul până
dincolo de bolta împărătească
sisif o să îmi fie tovarăș
însoțindu-mă prin
saltul resemnării

,,Micul Print,,-poezie pentru copii

Sunt Micul Prinț de lume îndrăgit

Știu, filozofic a întreba,

despre orice este neprețuit,

Despre viață, despre natură, despre flori,

Despre o mie de culori.

Odată, pe o altă Planetă, am poposit

Și cu o floare firavă m-am împrietenit.

-Ce e iubirea, o întreb?
-E o pasăre măiestră. 
Am prețuit-o şi am ferecat-o
Într-o fereastră. 

Am îmblânzit o vulpe

Ce simplu mi-a vorbit.

Am cunoscut un om

Care prea mult m-a prețuit.

Mai am si o carte

Cu foile din fluturi,

Din ea încep să zboare

Mii de săruturi.

poetul apatic

am întâlnit poetul apatic

își soarbe liniștit cafeaua

cu pleoapele căzute

nu te mai privește

pe când îți vorbește

doar soarbe soarbe

înghițindu-și cuvintele

ca pe niște pietre scumpe le

amestecă în paharul de plastic

ele plutesc fac surfing 
aruncându-se unele peste altele

atât de agile încât le simt nuanța

și nu îmi rămâne decât 
să mă ascund și eu printre ele

să îmi rod simțurile reînviate

acolo departe de ochii căzuți

să plutesc în gândul Lui

să scormonesc în pieptul uscat

în căutarea adevărului

să mă pot așterne 
ca o cărare vineție

pe deasupra asfaltul umed

într-un fel de umbre hexagonale 
.................................................

dar știu sigur poetul apatic

de la o vreme mă locuiește

în exact mijlocul nopții

iese cu mâinile pline de sânge

uitându-mi ochii

larg deschiși

imn patriei mele

intonam imnul patriei mele
parcă eram trezit dintr-o beție
noaptea se zvârcolea
în așternuturi
teama îmi umezea pleoapele
celelalte popoare îmi vorbeau
despre facerea lumii
și mă acopereau
cu miile de umbre
,,sunt un neam viu,, le zic
în umerii mei s-au sprijinit
arcadele unor visuri mărețe
oameni de cenușă
mi-au atins teama pe frunte
amestecându-mi brațele de oțel
printre ramurile de jad fac
parte din roadele
patriei mele udate cu sânge

Părerile de rău

Se cer în mine, ades, strigate

Părerile de rău,

Ca niște înroșite răni cicatrizate

Ce zac uscate și pătate

Deasupra sufletului meu.

(Te întrebi și astăzi cine sunt?)

Sunt vorba strecurată-n vânt,

Ecoul prăfuitelor hrisoave

Cântat în vocile suave,

Himera nenăscutului poet,

Sau gândul tău mai desuet

Și gama ce-a rămas tăcută, aseară,

În sunet trist de clarinet.

Sunt templul ridicat fățarnic

Pe șubrezii piloni de pergament.

Și visul tău purtat în taină,

Cel îmbrăcat, ades, în altă haină.

Sunt lutul omenesc

Ce-n tâmplă mi se zbate

Și încă îmi șoptește vorbe deșănțate

Ce-au fost uitate…(Sărmane vorbe îngropate).

Și-atunci pornesc cu pasul meu profane,

Ecoul mi se sparge în cadran

Prin falsul murmur de chitară

Aștept să se repete visul,

A doua oară, cu-aceleași răni cicatrizate

Rămase-adânc săpate-n gândul meu

Deși de tine-au fost uitate…

Părerile de rău…

Părerile de rău…

Eu cred că, azi, nici nu mai sunt

Doar umbra mea cutremură în noapte,

Și doar ecoul slobozește mii de șoapte,

În miez de zi sau mijlocul de noapte…

zăpezile amare

mergeam cu 180 la oră şi parcă
zburam pe deasupra asfaltului ud
se iveau capete de oameni
ne imaginam că suntem
deja într-o poveste
nu aveam altceva de făcut decât
să deschidem larg coperțile
să scoatem mâinile piepturile sleite
coastele costelive
să ne rotim așa ca într-o naștere pelviană
deșurubându-ne cu picioarele înainte
să pornim prin lumea asta largă
doi copii din gheată
pentru moment 
rămâneam paralizați
dar nopțile accelerează 
accelerează și
ah toamna asta a zăpezilor amare
care ne intră în carne
rostogolindu-ne printre zile

aceeași poveste

dominique era o pisică ascetă

dar pentru că i se permisese să muşte

din păpuşile vii nu-i mai cerea stăpânului

să o ţină în lesă (temperament puţin concesiv)

și-acum clipeşte des înghite şoareci

pe ascuns se alintă şcolăreşte

evidențiindu-și gulerul albit

îşi arată sânii de hârtie

aplaudaţi-o pe dominique

molipsiţi-vă de vitejia ei miguel de cervantes

încă trăieşte(aceeaşi legendă/acelaşi surâs/aceeaşi poveste

fără de sfârşit) să-i mulţumim cum se şi cuvine

într-un idiom de neînţeles dominique îşi cabrează limba

zâmbeşte ascuţindu-şi ghearele de sârmă

vânează numai şoarecii de soi

în mijlocul nopţii îşi transformă pieile în rochii indecente

zgârie mesaje: dominique vă respectă şi vă iubeşte

cu acelaşi deficit vocal noapte bună îţi urăm dominique 
prin tine simţim:-încă nu e totul pierdut

dar nici nu am câştigat

...încă

ultimul val

am intrat într-un proces
de vindecare prietene
sunt o mângâiere
tulburată
de dincolo
de adânc
mâna mea slobozește adieri
înțelenind misterul
buzele-mi sârmoase
au tunat coastele mă
încorsetează un alt manole
mă ascunde 
astupându-mi ziua
înapoia altui zid
aştept să se reverse zorii ca
să pot ţâşni
în unda de lumină
precum un ultim val


the last wave

I have entered in a process 
of healing my friend
l'm a softly touch
ravish 
from outer 
of deepness 
my hand give freedom to winds
burrin' the mistery
my metallic lips
thundered my rips
sorround over me another Manoli
get inside me covering my day
behind another wall
l'm waiting the dawns shivering 
able to be in a sudden explosion 
like....the last wave.

călătorii

dacă frica asta ar dispărea îmi zic dacă

nu ne-ar mai paşte dacă ar dispărea

pur și simplu

oamenii s-ar transforma în câmpuri

încercând să cânte la aceeași vioară

corzile inimilor noastre s-ar mai armoniza puţin

în liniştea valurilor

maşina s-ar opri

şi ar deschide brusc trapa

iar noi pe jumătate oameni

pe jumătate păsări

ne-am ridica unul pe celălalt

copiii noştri ne-ar cânta din frunze

am uita de toţi şi de toate

(impozite taxe dobânzi nu

am mai plăti)

nemaibăuţi de soare

nemaiumblaţi de timp

haiku

floare de argint
umbra mea ascunde nori
cerul fumuriu

Gânduri

Am gânduri negre, albe, cenușii și uneori
mai colorate.
Ești amator??
Le-aș vinde, azi, pe toate,

…Mi-aș vinde chiar și osul
De sub frunte, și pasul
Ție ți l-aș face punte...

Chiar inima din piept mi-aș da…
Aș pune-o-n pieptul tău de catifea…
Să-ți ticăie în noapte
Secunde suspendate...

Ți-aș da și stânca dintr-un munte,
Și vocea mea ascunsă-n vorbe mute.
....................................................
Dar nu uita
În ochi
Am gânduri
Amestecate printre rânduri…

solitude

o iau la pas
prin orașul de foc
soarele se scurge
în galerii
șobolani
îngroașă obrazul zgomotos al nopții

inima-podoabă funerară-
începe a se zdrobi
(și sufletu-
lui din palme
îi creșteau alte ramuri
mult mai fibroase)
dar eu mă ascund
în răcoare (să nu mă mai vadă
Nimeni sau Niciodată)
oamenii străzii
alungă câinii...
...
...
...
-și? -atunci?
-o iau la pas...solitude/îmi iau viața înapoi
între degetele uscate

nu mai avem stăpâni-un nou poem

suntem ,,liberi,, ca păsările cerului

inflexibili şi nemaleabili prea greu

de mutat din loc pentru noi

nu mai există vecernii

doar câteva capete deșurubate

ne arată cu privirile ruginite mormântul.

dincolo de ruine nu există sprijin

cântările angeline renasc

în sunete oarbe

se încrucișează

la marginea gropii unde

nici măcar ei morții de mâine

care ne beau astăzi

din urme veninul

nu mai au de la o vreme

suficiente locuri pentru migrare.