marți, 22 decembrie 2015

recviem albastru



atât de curată
e lumea ziceam
gropile astupând în
urma zilelor mele
se vedea pământul
reavăn mirosind a ceaţă
morţii se dezveleau de umbre
,,să lupţi până la capăt,,
auzeam secvenţial
ecouri dintr-un vis
(ce nu mai era al meu )
umărul mi se desprindea
stropi de noapte îmi
îmbrobodeau fruntea
nu puteam să nu mă bucur
începuse Totul.........reqviem  albastru
........................viață fără de moarte și
........................început fără de sfârșit.

Niciun comentariu:

amintiri

  Astăzi am o stare ciudată, de parcă mi s-a întors cineva uitat de demult într-o buclă de spațiu şi timp suspendat şi alergă prin mine, f...