marți, 22 decembrie 2015

recviem albastru



atât de curată
e lumea ziceam
gropile astupând în
urma zilelor mele
se vedea pământul
reavăn mirosind a ceaţă
morţii se dezveleau de umbre
,,să lupţi până la capăt,,
auzeam secvenţial
ecouri dintr-un vis
(ce nu mai era al meu )
umărul mi se desprindea
stropi de noapte îmi
îmbrobodeau fruntea
nu puteam să nu mă bucur
începuse Totul.........reqviem  albastru
........................viață fără de moarte și
........................început fără de sfârșit.

Niciun comentariu:

doi dinţi din faţă

doi dinţi din faţă trecem printre linii ascuțite în semne literare trecem peste un pământ de fluturi congelați tropăim cerându-ne dreptu...