joi, 10 decembrie 2015

călătorii

călătorii
cu faţa ascunsă în
marasme de argint
-călător al unui timp
apus caut o vină -atât
cât mi-a mai rămas din
celebrele vieţi ale celor care
m-au născut
odata cu
noaptea asta stoarsă din
fibra lemnoasă de chiparos
adunându-mi ridurile frunţii
încerc să le acopăr copiilor albaştri
locul dezvelit al inimilor secate şi
degetele mele crude risipesc universul
de-a lungul şi de-a latul drumurilor de oţel :
-inimă de aur zic inimă de fier
lasă-mă să mi se stingă felinarul,
nu
mai pot fi
eu
veşnicul
călător
al umărului tău obosit.

Niciun comentariu:

murmurul viorii

mâinile mele au amorțit pe arcușul viorii las murmur de stol în drumul rătăcirii chiar glezna mi se frânge a strigăt înăbușit pe țăr...