duminică, 6 decembrie 2015

Poemul împăcărilor cu Cerul


Îţi scriu pe-o lacrimă de cer: Iubire,!
Chiar glasul, azi, îmi este mai sonor,
Dar vine ploaia-n gânduri, iară,
Și îneacă în adâncuri al meu zbor.

Îţi scriu pe-o aripă de stea: Iertare!
Și fruntea vreau să ţi-o ating,
Dar steaua ta alunecă în mare,
Iar eu am obosit să te mai strig.

Îți scriu pe foaia albă, veche,
Răvașe arse, pline de fior,
Dar vântul suflă-n literele mele,
Și mă ascund sub umbra unui nor.

Niciun comentariu:

dincolo de umbră

desfac lanțul de după gâtul nopții mă aplec asupra aceluiași ecran-gigant luându-mă de mână cu toate umbrele mele da...