marți, 1 decembrie 2015

nevralgii


fiinţa mea nu mai strigă
însetată a obosit
inima nu i se
mai deschide
nu i se mai zăreşte ceasul 

şi stau în genunchi
  așteptând să treacă trenurile NE-răbdării
prin halte murdare câinii
îşi arată colţii ho viaţă nebună
sunt doar eu îmi port trupul răscumpărat
nimeni nu mai suflă
oraşul a şi murit
cu fularul tras pe gură
cu venele mele destupate
auzi cum trece timpul?
ho viaţă nu îţi mai arăta
colţi şi unghii+elitră
cerându-ţi tributul
neplătit

Niciun comentariu:

ermetică

suntem închiși în cercuri de foc tăcerile noastre se întretaie în cuțite de cuvinte aruncate pe asfalt încă nu s-a împlinit sorocul Doa...