duminică, 27 decembrie 2015

prea scump

acum
am şi plecat
cu privirile întoarse
auzeam murmurul nestins
al globurilor de stele
de ce sunt trişti
oamenii întrebam
când le pleacă amintirile
în zbor ca dintr-un cuib
răsădit
în piatră
caut urma cuvintelor mele voi
nu mă mai puteţi urmări
de la o vreme
am devenit o ceaţă întinsă şi deasă
scriu poeme încâlcite
necitite
în braille
caut un cântec
de nimeni
ştiut pentru mine
Totul
e încă prea scump
lucruri nefolositoare licăresc
fantomatic
la umbra zilelor mele
ca nişte firide adânc
săpate în imensul semn
de întrebare



Niciun comentariu:

Sfâșietoare nepotrivire

prin tine treceam inconfundabilă stare de bine când se numără anii sorții şi stam cu palmele încrucișate înapoia ușilor...