miercuri, 9 aprilie 2014

from the mirror


oglinzile mele au ochii rotunzi
uneori oglinzile mele se desprind
din trupul asudat
al unui soare zidit
în obrajii de fum

și numai
tăcerea ne descântă
semnul de pe frunte
e semnul ultimului regat
-așezat iluzoriu între un eu și
celălalt- încrustat ca un riț
întru amintirea celor
ce nu mai sunt
la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

amintiri

  Astăzi am o stare ciudată, de parcă mi s-a întors cineva uitat de demult într-o buclă de spațiu şi timp suspendat şi alergă prin mine, f...

  • Silozurile
    Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ...
  • Pe dealul de la Mileanca
      Vara, uneori, când se făcea duminică dimineaţa, tata ne îmbrăca frumos şi ne suia în căruţă ca să ne ducă la bunica de la Mileanca. Era c...
  • în ţipăt de casandră
    1.ca o cassandră despletită îmi torc cel din urmă caier aşezată la umbra crucilor lipind poeme îndulcite pe faţa umbrelor de br...