vineri, 4 aprilie 2014

valsul ploii

ascult cu urechea lipită
de talpa cerului
valsul nocturn al ploii
cântecul se sparge în mine
stropii îmi ard în palme
picătură cu picătură
ca o rouă cristalină culeasă
de pe un obraz solitar
şi eu mă preling
în umbra pământului
amestecând gând
în cuvânt inimă în inimă
șoaptă peste șoaptă
sensuri noi cresc tot cresc
în spatele țesut de mine
ca pe nişte bucăți de aripi.
vântul parcă mi-ar fi prieten legendar
îmi mângâie trupul
în șuvoaie răcoroase pletele mele
se împletesc printre ramuri
ucigând scâncete tardive
din gura dimineții
ies aburii de mai.
................................................
priviri ascunse
alunecă prin ochiul şarpelui
abisul care se oglindește
pe faţa necunoscută a lumii

...........................................................................

2 comentarii:

Volontir D spunea...

Romantic si super de frumos!

Dorina Neculce spunea...

multumesc !

nevralgii

ființa mea nu mă mai strigă însetată a obosit inima nu i se mai deschide i se zărește numai ceasul şi eu stau în genunchi așteptând să ...