vineri, 18 aprilie 2014

înapoia ușilor uitate

filmam cu o camera
a sentimentelor ascunse
realitatea părea mult perimată
un om un câine un copil
imaginile se estompau
se amestecau
cadrele intrau unele în altele
totul e un vis îmi zic
sunt abandonată
înapoia ușilor uitate
e o problemă de nuanțe
gândesc aici
au început toate patimile
aici se numără zilele grele
gândesc.
gândesc?
sau gândul mi-l amăgesc
așa ca și cum ți-ai amăgi starea de sete
cu dulcețuri amare străpezite

Niciun comentariu:

nevralgii

ființa mea nu mă mai strigă însetată a obosit inima nu i se mai deschide i se zărește numai ceasul şi eu stau în genunchi așteptând să ...