joi, 20 iunie 2013

dar stai

pe banca de ceară unde am stat
am ars în noi
lumânările îngălbenite
împrăștiam cu pumnii larg deschiși
hergheliile de fluturi
dar stai zâmbește prietene
am dus și pietrele la râu
să se adape cât or vrea
de azi port curcubeul
cu mine într-o carte
și capul șarpelui hipnotic
fixează cana aburindă
din care ies pași grăbiți
spre cimitire

nu rătăci privește
am cele nouă ceruri
în palme
și-n globul de cristal
acum chiar pregătesc ruinile
cetății

Niciun comentariu:

Simbioză

Îmi va fi dor de tine pân` la stele, Prietene al meu nocturn, Las ție moștenire cântecele mele Pe care-aș fi putu...