pe banca de ceară unde am stat
am ars în noi
lumânările îngălbenite
împrăștiam cu pumnii larg deschiși
hergheliile de fluturi
dar stai zâmbește prietene
am dus și pietrele la râu
să se adape cât or vrea
de azi port curcubeul
cu mine într-o carte
și capul șarpelui hipnotic
fixează cana aburindă
din care ies pași grăbiți
spre cimitire
nu rătăci privește
am cele nouă ceruri
în palme
și-n globul de cristal
acum chiar pregătesc ruinile
cetății
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
păianjenul îmi înfășura o pânză împrejurul gurii scuipând-o în grimase mă fixa hipnotic. amintirile începea... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu