miercuri, 26 iunie 2013

netrecuţi vămile



înspre uitările cântate
cu mâini închegate
trăgeau perdeaua cerului peste
clădirile acoperite ale timpului
clocoteau tăceri în adâncuri
diavoli de mare gigantici cu
aripi mușcate târau păcatele lumii să le
scufunde în zborul peștilor-fluturi numele tău se
închidea în sticle eșuate
cine va mai căuta alinare
cine va mai arde untdelemnul
rătăcind a mirare înjunghiată zic şi brusc
numele tău reîntregea tăcerea
somnului de veacuri liturghie cu liturghie
se adunau pașii bătrânilor pentru încă o
noapte de sânzâiene toceau sărbătorile în
foșnet de umbre în ropot de copite în
bătăile toacei îşi adunau frunţile
împovărate de privegherea
clipelor de ieri



Niciun comentariu:

nevralgii

ființa mea nu mă mai strigă însetată a obosit inima nu i se mai deschide i se zărește numai ceasul şi eu stau în genunchi așteptând să ...